SocietateaCivila.com

M-au deranjat dintotdeauna ipocrizia si tratamentul preferential. Chestiuni pe care, din pacate, le intalnim atat de des in scoietatea civila. Mi-am amintit cu ceva amaraciune zilele acestea de cazul cailor de la Letea. Pe scurt era vorba de vreo 2500 de cai salbatici, printre ultimii din Europa, supusi unor chinuri inimaginabile de catre oamenii locului pentru a scoate bani de pe urma lor. Abatorul era ultima lor destinatie.

Cazul s-a bucurat de multe mediatizare la vremea aceea iar reactiile ONG-urilor au fost pe cat de putine pe atat de interesate de vizibilitate si desigur, intr-o masura insignifianta de soarta animalelor. A urmat apoi acel intreg scandal cu maidanezii, transformat in drama sociala, imposibil de analizat cu ochi critici si cu o minte rationala. Mi s-a parut o intreaga telenovela care continua sa ruleze din cate am vazut in ultima vreme. Subiectul patrupedelor va fi reluat cat de curand intr-un articol nou pe societateacivila.com.

Ideea acestui articol si sentimentul de revolta care m-au cuprins au fost generate de o stire privind celebra vanatoare de porci mistreti, organizata la Balc, comuna bihoreana, de catre Ion Tiriac. Bogatii Europei vin aici pentru a-si potoli setea de sange si de vanatoare cu bietele animale. Si mai interesant mi se pare ca anual se cresc sute de mistreti doar pentru ca mai apoi, in cateva luni, sa fie omorati si sa asigure distractia milionarilor.

Si acum vine intrebarea fireasca: care este reactia societatii civile in acest caz? De ce mila si protectia fata de animale se manifesta in mod preferential, in functie de specia animalului? De ce cainele ar trebui sa traiasca si mistretul sa moara? Ar putea parea amuzant, dar fenomenul mi se pare ingrijorator.  De cand a devenit iubirea de animale selectiva?

Lucian Mandruta descria cu ceva vreme in urma atat de bine situatia societatii civile din Romania: “am senzatia ca practica civismul asa cum altii practica tenisul: ca pe un sport la moda”. Si cred ca nu mai e nevoie de nicio incheiere.