Politia Animalelor: abuzuri si iresponsabilitate
Pe mine, unul, nu ma mai mira in niciun fel vestile rele pe care le aflu, de la o saptamana la alta, despre organizatiile sau asociatiile din domeniul non-guvernamental. Despre luptele interminabile si zadarnice ale ong-istilor pentru protectia animalelor, actiuni pe care le-as incadra, mai degraba, in spectrul reactiilor de genul “mult zgomot pentru nimic”, am mai vorbit si in articolele anterioare. Ceea ce, din pacate, este prea putin cunoscut publicului, sunt abuzurile repetate ale asa-zisilor iubitori de animale.
De data aceasta, este vorba despre Politia Animalelor, structura a societatii civile care militeaza pentru protectia animalelor. Cei mai multi dintre noi, aceia care isi doresc cu adevarat ca animalele sa nu mai fie o problema sociala si ca acestea sa aiba parte de atentia cuvenita si grija din partea oamenilor, isi imagineaza ca Politia Animalelor ar trebui sa fie o asociatie care aduce plus valoare eforturilor iubitorilor de animale. Din pacate, realitatea este cu totul alta. Una care sfideaza legile nescrise ale protectiei animalelor. Politia Animalelor este, de fapt, o asociatie care actioneaza impotriva animalelor si nevoilor lor. In majoritatea cazurilor, aceasta ia pozitie doar in situatiile cu o vizibilitate foarte mare in media, cum a fost, spre exemplu, cea a cailor din Letea.
Iata, asadar, cateva cazuri concrete care atesta abuzurile repetate si iresponsabilitatea Politiei Animalelor. In Alexandria, asa-zisul adapost in care sunt tinuti cainii, are in componenta sa doar niste tarcuri tip custi, in care nu exista apa sau hrana, iar dupa 14 zile, cainii sunt omorati legal de reprezentantii ong-ului. La aceasta problema, Constantin Ganea, inspectorul sef, raspunde linistit si impacat cu situatia: “si daca nu-i mai ridica ce sa facem cu ei in strada?” .
Nici in orasul Slatina lucrurile nu stau altfel. In urma reclamatiei unui vecin, un alt inspector sef, Cornel Stana, prin mijloace de intimidare, a fortat-o pe o batrana sa dea toti cei patru caini pe care ii detine, catre adapostul Primariei. Ce se va intampla cu aceste animale dupa ce femeia i-a cedat? Ele vor fi supuse procedurii clasice a Politiei Animale: ucidere sau infometare. Iar exemplele pot continua.
Mentionez ca aceste cazuri au fost relatate intr-o scrisoare deschisa de catre Carmen Arsene, membru al Federatiei Nationale pentru protectia Animalelor, catre Federatia Comisariatul pentru Societatea Civila.
Prin acest articol, incerc sa trag, inca o data, un semnal de alarma asupra lipsei de profesionalism in randul ong-urilor. Grija lor aparenta pentru societatea civila ascunde de cele mai multe ori interese personale de ordin financiar. De aceea, este necesar sa actionam si la nivel individual si sa nu lasam aceste probleme sociale stringente in responsabilitatea ong-urilor. Caci s-a confirmat in nenumarate randuri ca viata functioneaza dupa principiul enuntat de Mahatma Gandhi: “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.”