Realitatea bisericeasca: scopul scuza mijlocele




Vorbim din nou despre opulenta lumii bisericesti. Nu-ti vine a crede cate lucruri mai putin ortodoxe se pot ascunde intr-un spatiu crestin din nastere. Se pare ca “bisnita” simpla cu lumanari, calendare, perelinaje, la care se adauga donatiile si sponsorizarile publice si private pot umfla, la propriu, intr-un mare fel, bugetele neinsemnate ale lacaselor de cult din Romania.

Cum se prezinta, asadar, situatia? Anul trecut, Patriarhia Romana a raportat la ANAF venituri de peste 68 milioane lei, Mitropolia Moldovei si Bucovinei – 48,5 milioane lei, Arhiepiscopia Bucurestilor – 34 milioane lei, Eparhia Reformata din Ardeal a avut incasari de 29 milioane de lei, in timp ce Arhiepiscopia Tomisului a raportat 43 milioane lei. Cumuland incasarile principalelor lacase de cult (mitropolii, uniuni de biserici, episcopii sau dioceze), s-au inregistrat, in 2010, venituri de aproape 450 milioane de lei. Mai mult decat impresionant am putea spune, semn ca preotii au inceput sa isi exerseze abilitatile de antreprenori. In contextul in care sumele infime obtinute din activitati de tip bisericesc nu  par a fi suficiente, preotii isi largesc aria de activitate prin afaceri ceva mai creative. De exemplu, la Cluj, Parohia Romano – Catolica Sfantul Mihail detine un hotel de patru stele, un restaurant si o autoservire, iar la Iasi, Centrul de Conferinte “Providenta” al Mitropoliei este inchiriat pentru diverse evenimente. Mai nou, si Manastirea din Techirghiol si-a deschis hotel si baza de tratament.

Pe langa harul divin, marturisesc ca admir uimit abilitatile afaceriste ale preafericitilor reprezentanti ai bisericilor. Nu numai ca cunosc atat de bine cuvantul Domnului, insa acestia reusesc sa adauge sume impresionante de bani in vistierele lacaselor de cult. Printre domeniile de activitate preferate de preoti par sa se inscrie industria lemnului, benzinariile sau companiile de leasing.

Asadar, iata ca in vremuri de criza “creativitatea” nu cunoaste limite si se iveste acolo unde te astepti mai putin si anume, in sanul bisericii. Bine, reprezentantii acesteia nu contenesc sa isi planga de mila si sa faca tot posibilul pentru ca banii pe care ii castiga sa fie din ce in ce mai multi. Iata ce spune un preot dintr-o parohie din Dambovita, cu privire la declaratiile de avere:

„Daca declar toti banii pe care ii primesc, cresc pretentiile protopopului si ale arhiepiscopiei. Vor spune ca am enoriasi instariti si vor creste cotele la lumanari, ziare si carti“.

Vorba aceea: scopul scuza mijloacele. :)

6 Responses to “Realitatea bisericeasca: scopul scuza mijlocele”

  1. liviu says on :

    Ciubotea nu prea are de-a face cu ortodoxia: doar cu ecumenismul si cu afacerile

  2. valentin says on :

    Din gramajoara de bani adunata si dupa ce au terminat cu bazele de agrement, pot sa sustina legea sanatatii ajutand chiar cu bani ptr cauze speciale, vezi copii bolnavi de cancer…….s.a.m.d
    Biserica si fondurile ei, trebuie implicate acolo unde este nevoie!! Daca se lasa greu de convins, sunt disponibil sa ajut. Biserica trebuie sa aiba rol ajutator si acolo unde oamenii LUI au nevoi. Trebuie sa sustinem acest lucru cu totii. Apropos, oamenii din pacate ajung si la doctor nu numai la hotel. Eu in viata mea am ajuns de mai multe ori la spital cu nevoi, decat la hoteluri. Biserica trebuie sa se implice acolo unde nevoia mai mare. Din 500 mil lei incassti ar putea biserica sa cumpere zece ambulante noi noute ptr zonele greu accesibile. Trebuie sa faca acest lucru!!!!!

  3. SocietateaCivila says on :

    Liviu, nu detin informatii despre acest personaj, insa articolul de fata vorbeste, intr-adevar, despre afacerile pe care le practica reprezentantii Bisericii.

  4. SocietateaCivila says on :

    @Valentin, asa este. Insa, dupa cum vezi, reprezentantii Bisericii sunt mai preocupati de propriile afaceri, decat de binele comunitatii pe care, cica, o reprezinta.

  5. Radu Mioara says on :

    si preotii sunt oameni ! Toate rugaciunile si doctrinele bisericesti nu vor schimba caracterul omului.
    Mai ales dupa “asa zisa ” revolutie, preotia a devenit o meserie ca toate altele si nu o chemare.
    In privinta preotilor nu mi-am facut niciodata iluzii, deci ceea ce se intampla nu constituie o surpriza.De altfel nu devine preot oricine,trebuie sa fii copil de preot sau sa ai rude in segmentul respectiv sau recomandari.
    Sunt o persoana in varsta, am lucrat in diferite orase ale tarii(industrie) si am cunoscut destul de multa lume, din toate categoriile sociale.Am constatat cu tristete , ca doar 30 % din populatie(si sunt optimista) nu ar fura ,indiferent de ocaziile care i s-ar oferi.
    Am sustinut acest lucru mereu si mi-a adus multe deservicii.
    Daca cei care conduc ar fi oameni cinstiti, cei din subordine si chiar restul populatiei nu ar avea curajul sa fure. Acest lucru l-am constatat personal, este adeverat pe grupuri restranse de persoane, dar acest lucru se poate aplica si la segmente mari de populatie

  6. SocietateaCivila says on :

    @Mioara, intr-adevar, precum am spus si in articol, preotii au ajuns sa nu isi mai faca meseria din chemare, ci pentru a-si indeplini propriile interese.

Leave a Reply